Timpul trece,vara vine,medicina ma asteapta...

In ultima perioada am tot avut "marea" inspiratie de a medita,fiecare situatie,fiecare persoana,cu amanuntele de rigoare,asa cum imi place mie,sa imi creez in minte universul meu in care sa ma joc cu mrejele imaginatiei.Si uite asa,ma trezeam stand in pat si gandindu-ma la vrute si nevrute.
Am doi catelusi,micuti si pufosi,dragalasii de ei,i-as "manca".Situatia ciudata e urmatoarea:la mine in familie regulile sunt reguli,le incalci-suporti consecintele.Cateii nu au voie in casa,nici in pat.Cand Toshi(cel pufos si gras,masculul) intra in bucatarie incep pe un ton calm sa il poftesc afara,nici nu se sinchiseste,ridic tonul,incerc sa-l imping,nimic,se uita la mine si isi misca ager codita la stanga si la drapta,tip la el cat ma tin corzile vocale si limba,incepe sa ma muste de picior si sa ma traga de pantaloni cu aceeasi miscare vioaie a coditei.Partea si mai suspecta,cand intra tata sau mama si il vede in bucatarie e deajuns sa ii faca un semn cu degetul ca a si zbunghit-o pe usa.M-am tot uitat in oglinda,oi fi avand fata de clovn,cine stie,sau poate arat a pisica si el nu ma intelege...glumesc,tata spune ca el stie explicatia,ii alint prea mult si acum ei chiar daca ma aud tipand spun ca e o gluma de-a mea....ehhhhhh.
De cand am inceput eu a ma uita in oglinda si a-mi da seama ca imaginea care o vad nu e partenera mea de joaca ci e o imagine reflectata,tot a mea,am "absolvit" atatea facultati...nici nu le mai stiu pe toate,prima a fost facultatea de educatoare,a doua de doctorita,a treia de profesoara(stiam eu de litere la 4-5 ani?),apoi am evoluat la relatii publice,marketing,managment,balneofiziokinetoterapie.....farmacie,stomatologie si acum,in sfarsit,medicina(Doamne,ce desteapta mai sunt,ma mir si eu).Da,ma duc la medicina,asta e pasiunea mea,sa vad cum se face o operatie,cum se face o autopsie,sa cunosc sistemul de functionare a corpului uman,cum evolueaza fatul de la stadiul de embrion,polarizarea si depolarizarea membranei,transmiterea impulsului nervos,contractia musculara,ce tot face acetilcolina(neurotransmitatorul),adrenocorticotropina,de ce poate alapta o mama,de ce barbatii au mustata........Dar cel mai important aspect,ofera cea mai mare satisfactie personala,din punctul meu de vedere.Poate o sa imi aleg ca specializare neurochirurgia,cine stie,cel mai puternic sentiment este acela cand ai putut salva o viata, cu ajutor lui Dumnezeu,bineinteles.
Ce am mai detectat in zilele astea,cred ca m-as "indragosti"(ghilimele fratilor,ghilimele) de orice persoana,de sex masculin,care canta la vioara,pur si simplu ma fascineaza,imi ataca direct paleo-cortexul,fara voia mea.
Daca termin cu toate examenele,bac si admitere,vreau sa invat sa cant la pian,fie ca ma ajuta un prieten,dragul meu Claudiu,fie ca ma inscriu pe unde pot,la cateva cursuri,asta imi propun pentru vacanta.Al doilea lucru,vreau sa invat franceza,vizitez mai mereu Franta dar cand sunt acolo comunic doar in engleza,stiu franceza doar la nivelul "Bonjour.Ca va?/Ca va bien,merci,et toi?",nici chiar,dar pe acolo,rusine sa imi fie.
Pana termin mai rumeg la lucrurile ce le-as mai putea programa pentru vacanta.
Nu mai corectez ce am postat ca ma grabesc,fug la "fecale si urina",la invatat,digestie si excretie:D

Ma simt bine!

Pot sa zambesc:)

Salutare!

Nu am mai postat din octombrie,multa,multa vreme de atunci si schimbari pe masura.
Imi e greu sa imi adun gandurile si sa le astern pe hartie,pe blog,in ultima vreme nu mai am timp nici sa gandesc,sa reflectez asa cum faceam pana sa inceapa vacarmul produs de apropierea "renumitului" examen de bacalaureat.Ma infioara gandul ca intr-o dimineata o sa ma trezesc si trebuie sa ma prezint la proba scrisa la matematica.
In ultima saptamana am fost internata in spital,am avut timp de meditatii,somn si invatat.Nu a fost o experienta placuta,bineinteles,dar mi-am putut aloca mai mult timp pentru odihna,ma simt mai bine acum,in forma:)
Cat despre sufletul meu...e un mare razboi,arme,tancuri,grenade,gaze lacrimogene,gasesti de toate.Nu sunt fericita,asta pot sa afirm,nu ma simt implinita,starea in care ma aflu e nesubstantiala fiintei mele,sunt in cautarea acelui "ceva" care sa imi redea pacea,nu stiu despre ce e vorba,un lucru,o persoana,cert e ca am nevoie de"ceva" care sa ma mobilizeze,sa ma pot focusa,sa imi gasesc linistea sufleteasca.Cel mai tare ma doare faptul ca sunt nehotarata,nu stiu ce vreau,farmacie sau medicina,sa locuiesc singura sau cu o prietena....lista e deschisa in toate domeniile.Am nevoie de o schimbare si nu gasesc momentul propice,nu gasesc acel "ceva" care sa ma determine sa ma schimb.Ma sufoca fiecare minut pierdut fara rost,fiecare secunda pe care o irosesc,nu stiu sa pretuiesc timpul care imi e acordat,nu stiu sa pretuiesc tot ceea ce primesc.Nu sunt frustata,nici complexata,doar ma cert cu mine pentru ceea ce am devenit cu voia mea.
Banalitatea fiecarei zile ma omoara,imi distruge si ultima speranta ca mai pot schimba ceva,par a fi elegiaca,stiu,dar scriu exact ce cred si simt si stiu ca asta e adevarul.Traiesc viata doar la nivel biologic,tind mai sus dar nu fac nimic ca sa ajung acolo,imi propun multe lucruri si nu realizez mai nimic.
AZI-e timpul pentru o schimbare.Nu se va realiza peste noapte dar voi lupta cu orice pret sa fac ce imi propun,din acest moment vreau ca "Dana" sa porneasca pe drumul schimbarii,fiecare clipa sa o pretuiesc si sa fac tot posibilul sa fiu fericita,simt ca merit asta:)
Cam atat pentru acum,sper sa fiti alaturi de mine,fiecare sfat e binevenit:)