Mi-e dor de....

Astazi vorbeam cu o verisoara foarte draga mie si ii transmiteam unele simtaminte pe care le traiesc la intensitate maxima dar despre care,de cele mai multe ori,refuz sa vorbesc.Am ajuns la concluzia ca urasc sa fiu singura,imi e dor de cineva,nu de cineva anume...mi-e dor de cineva care imi spune ca sunt frumoasa chiar si atunci cand am fata de gasca,de cineva ca imi citeste poezii in parc chiar daca afara sunt -15 grade,de cineva care imi compune cele mai dragute versuri chiar daca sunt pentru ceilalti pare cele mai stangace,imi e dor sa ne intindem pe iarba din parc chiar daca este uda,sa radem pana dimineata,sa ma sune la 3 dimineata si sa imi spuna ca ii e dor de mine,mi-e dor de o bataie cu perne in doi,sa ne urcam in tren si sa plecam din oras chiar si pentru o zi,sa mergem la patinuar chiar daca risc sa imi rup picioarele,sa primesc cele mai dragute si sincere mesaje,sa imi impleteasca codite chiar daca nu se pricepe,sa ma sarute pe frunte,pe varful nasului,vreau o cina romantica,un sarut pasional si un "te iubesc"....cam atat vreau,putin,nu?