Mi-e dor de....

Astazi vorbeam cu o verisoara foarte draga mie si ii transmiteam unele simtaminte pe care le traiesc la intensitate maxima dar despre care,de cele mai multe ori,refuz sa vorbesc.Am ajuns la concluzia ca urasc sa fiu singura,imi e dor de cineva,nu de cineva anume...mi-e dor de cineva care imi spune ca sunt frumoasa chiar si atunci cand am fata de gasca,de cineva ca imi citeste poezii in parc chiar daca afara sunt -15 grade,de cineva care imi compune cele mai dragute versuri chiar daca sunt pentru ceilalti pare cele mai stangace,imi e dor sa ne intindem pe iarba din parc chiar daca este uda,sa radem pana dimineata,sa ma sune la 3 dimineata si sa imi spuna ca ii e dor de mine,mi-e dor de o bataie cu perne in doi,sa ne urcam in tren si sa plecam din oras chiar si pentru o zi,sa mergem la patinuar chiar daca risc sa imi rup picioarele,sa primesc cele mai dragute si sincere mesaje,sa imi impleteasca codite chiar daca nu se pricepe,sa ma sarute pe frunte,pe varful nasului,vreau o cina romantica,un sarut pasional si un "te iubesc"....cam atat vreau,putin,nu?

Milioane de zambete!

In fiecare dimineata plec la facultate,inchid usa,imi cad cheile pe jos,ma aplec sa le iau si apoi ma intreb"oare am inchis?",cobor scarile si inspir prima gura de aer proaspata si rece care ma revigoreaza si imi produce un fior incontrolabil,privesc cele cateva masini care roiesc si care par a-mi fura particulele minuscule ale universului meu perfect,ma trezesc,sunt in realitate si constat ca orasul asta e patetic,din toate punctele de vedere...vad numai fete mohorate,imbratranite de grijile zilnice,nici un zambet,nici o grimasa care sa reflecte fericirea,ma indrept spre statia de maxi taxi cu aceeasi imagine in minte care ma conduce inapoi la visul de noapte,acolo unde toate lucrurile sunt perfecte,unde nu trebuie sa mai speli vase,nici sa gatesti,nici sa te gandesti ca mai ai nevoie de **** lei pentru a-ti cumpara carti...ce penibil suna....



Peste toate astea...sunt fericita,simt in mine flacara bucuriei,imi folosesc simtul umorului chiar si atunci cand ar trebui sa fiu trista sau sa plang,par o ciudata,insa,in acest fel ma protejez.



Seara asta a fost una placuta,o am pe bubu(ce m-as face fara ea?!?!).Am fost la restaurantul nostru "preferat",cel mai aproape de amundoua si am ras,chiar am ras,ne-am adus aminte de tate prostiile savarsite,de pe la varsta de 3 ani pana in prezent,o oaza de liniste in vacarmul secolului 21!



Sunt sadica,cred ca trebuie sa imi fac un iubit,hmmm,ma mai gandesc,mai bine dorm!

Ooooo,yeah!!!

Ma simt bine,ma simt chiar foarte bine,extraordinar,exceptional si lista continua!Vreti sa va impartasesc reteta"fericirii fara limite"?Pai,nu o sa va satisfac curiozitatea,nu dintr-un egoism exagerat ci pentru ca nu exista,daca ar fi fost sunt sigura ca acum eram in bucatarie gatind "fericire" ca sa v-o vand voua,sa fac bani pentru atlasul de anatomie dar,deh,nu sunt o afacerista de top.

Azi am avut Lp la biochimie cu o doamna profesoara pe care eu o ador si pe care as asculta-o ore in sir fara chiar si sa clipesc(exagerez un pic);am baut nitzica apa cu pipeta,haha,avea un gust ciudat si la sfarsitul orei am primit "bulinutza",eiiiiiii!!!Seara am ajuns pe la sala,aerobic,o alta antrenoare foarte draguta care mi-a epuizat toate depozitele de apa,saruri minerale si vreo 200 de grame de grasime.

Azi toata ziua am simtit lipsa unei persoane foarte importanta,pe care pot spune,fara sa ma gandesc prea mult,ca o iubesc cu adevarat,singura pentru care chiar mi-as da viata,Azaria,nepotica mea,aparent atat de dulce si suava dar care ascunde in fiecare celula un enorm vulcan de energie si incapatanare(toti imi spun ca "are cui semana")Vara asta am fost bona de placere cam o luna si jumatate,cu bune si rele,frumoase si mai putin frumoase,am ajuns la concluzia ca este enorm de greu sa cresti un copil dar,in acelasi timp,obtii o satisfactie personala nemaipomenita.

Am facut baie in lapte pentru ca Azaria a considerat sticla cu laptic ca fiind un pistol cu apa,a trebuit sa spal olita "placut" mirositoare de cateva ori pe zi,sa citesc basme,sa spun o poveste inventata de 5-6 ori,sa fiu inundata cu pipi de bebe peste noapte,am vazut mii de incruntari si am auzit milioane de tipete si plansete dar toate astea le uiti intr-o clipa,atunci cand,un bebe de 3 ani iti spune sa ii intinzi mana si ti-o saruta,iti spune ca esti prietena ei si te strange in brate,oricat de "puternic" ai fi, ti se topesc picoarele.

Deja Elodie(Azaria, si nu vine de la Elodia) a invatat tehnicele manipularii,veneam din parc,intr-o oarecare zi de marti si era putin racita,primisem in prealabil indicatii stricte sa nu-i "administrez" inghetata, insa, domnisorica mea adoraaa inghetata si cum mergeam noi spre casa Azaria imi adreseaza inevitabila intrebare:"Imi iei o inghetata,te log?"...am incercat sa ii explic cat am putut eu mai bine,ca nu se poate.Dupa mai multe incercari mandretea mea de fata s-a suparat"Nu mai esti pletena mea daca nu imi iei inghetata,sa stii ca nici nu ma mai joc cu tine",ce dragut,am si uitat de cele intamplate si ne continuam drumul.Cand am ajuns in fata blocului,fetita mea imi zice"Tii minte ce ti-am zis pe dlum,nu mai sunt pletena cu tine daca nu imi iei inghetata,nici nu mai dolm cu tine,nu te mai ubesc,nu vlei tu mai bine sa melgem la Roxana sa luam in inghetata?"Ce credeti ca am facut.....?nu va raspund:D

Gata,e tarziu,fug la nani,va pup!

Viata de student!

"Daca ai carte,ai parte",asta stiu inca de la gradinita cand eram nevoita sa ma trezesc o data cu gainile,sa ma spal pe fata si pe dinti,nu aveam voie sa cartesc cand mama ma tragea de par sa imi faca renumitele codite,dresurile albe cu dungi care imi provocau tot timpul mancarimi si celebrele pamponase albe care mi se pareau atat de ridicole.....a expirat fraza asta si acum e nevoie de o rectificare!Dar,trebuie sa imi respect parintii si "pricipiile" asa ca am ales sa tin cont de zicala asta total eronata!
Si asa am ajuns la facultate....
Cum e viata de student...ar fi prematur sa fac o anumita afirmatie acum insa,toate povestile pe care le auzeam de la "cei mari" cum ca ar fi cea mai frumoasa perioada din viata oricarui tanar,petreceri pana dimineata,profesori care te trateaza cu respect si mai mult ca pe un prieten decat student....toata imi suna acum a fi niste aberatii.
Zilele astea,incercand sa ajung la un LP,ma abordeaza pe holul cladirii o persoana atat de "draga" mie incat nu se poate explica in cuvinte ci doar prin priviri."Vai,fata,ai ajuns si tu la facultate?Dar ai luat si tu bacul?"....(la dracu,l-am luat)...si urmeaza replica cheie care mi-a creat o profunda indispozitie psihica.."da,anul asta toti prostii au luat bacul"...WTF?!?!Am inceput ziua in forta,nimic de zis!
Viata de student e plictisitoare!
Tre sa fac mancare....

Back to you!

O postare scurta:)....mi s-au indeplinit toate dorintele,am luat bac-ul cu nota mare si sunt studenta la medicina asa cum imi doream!Sunt in vacanta!!!!

Timpul trece,vara vine,medicina ma asteapta...

In ultima perioada am tot avut "marea" inspiratie de a medita,fiecare situatie,fiecare persoana,cu amanuntele de rigoare,asa cum imi place mie,sa imi creez in minte universul meu in care sa ma joc cu mrejele imaginatiei.Si uite asa,ma trezeam stand in pat si gandindu-ma la vrute si nevrute.
Am doi catelusi,micuti si pufosi,dragalasii de ei,i-as "manca".Situatia ciudata e urmatoarea:la mine in familie regulile sunt reguli,le incalci-suporti consecintele.Cateii nu au voie in casa,nici in pat.Cand Toshi(cel pufos si gras,masculul) intra in bucatarie incep pe un ton calm sa il poftesc afara,nici nu se sinchiseste,ridic tonul,incerc sa-l imping,nimic,se uita la mine si isi misca ager codita la stanga si la drapta,tip la el cat ma tin corzile vocale si limba,incepe sa ma muste de picior si sa ma traga de pantaloni cu aceeasi miscare vioaie a coditei.Partea si mai suspecta,cand intra tata sau mama si il vede in bucatarie e deajuns sa ii faca un semn cu degetul ca a si zbunghit-o pe usa.M-am tot uitat in oglinda,oi fi avand fata de clovn,cine stie,sau poate arat a pisica si el nu ma intelege...glumesc,tata spune ca el stie explicatia,ii alint prea mult si acum ei chiar daca ma aud tipand spun ca e o gluma de-a mea....ehhhhhh.
De cand am inceput eu a ma uita in oglinda si a-mi da seama ca imaginea care o vad nu e partenera mea de joaca ci e o imagine reflectata,tot a mea,am "absolvit" atatea facultati...nici nu le mai stiu pe toate,prima a fost facultatea de educatoare,a doua de doctorita,a treia de profesoara(stiam eu de litere la 4-5 ani?),apoi am evoluat la relatii publice,marketing,managment,balneofiziokinetoterapie.....farmacie,stomatologie si acum,in sfarsit,medicina(Doamne,ce desteapta mai sunt,ma mir si eu).Da,ma duc la medicina,asta e pasiunea mea,sa vad cum se face o operatie,cum se face o autopsie,sa cunosc sistemul de functionare a corpului uman,cum evolueaza fatul de la stadiul de embrion,polarizarea si depolarizarea membranei,transmiterea impulsului nervos,contractia musculara,ce tot face acetilcolina(neurotransmitatorul),adrenocorticotropina,de ce poate alapta o mama,de ce barbatii au mustata........Dar cel mai important aspect,ofera cea mai mare satisfactie personala,din punctul meu de vedere.Poate o sa imi aleg ca specializare neurochirurgia,cine stie,cel mai puternic sentiment este acela cand ai putut salva o viata, cu ajutor lui Dumnezeu,bineinteles.
Ce am mai detectat in zilele astea,cred ca m-as "indragosti"(ghilimele fratilor,ghilimele) de orice persoana,de sex masculin,care canta la vioara,pur si simplu ma fascineaza,imi ataca direct paleo-cortexul,fara voia mea.
Daca termin cu toate examenele,bac si admitere,vreau sa invat sa cant la pian,fie ca ma ajuta un prieten,dragul meu Claudiu,fie ca ma inscriu pe unde pot,la cateva cursuri,asta imi propun pentru vacanta.Al doilea lucru,vreau sa invat franceza,vizitez mai mereu Franta dar cand sunt acolo comunic doar in engleza,stiu franceza doar la nivelul "Bonjour.Ca va?/Ca va bien,merci,et toi?",nici chiar,dar pe acolo,rusine sa imi fie.
Pana termin mai rumeg la lucrurile ce le-as mai putea programa pentru vacanta.
Nu mai corectez ce am postat ca ma grabesc,fug la "fecale si urina",la invatat,digestie si excretie:D

Ma simt bine!

Pot sa zambesc:)

Salutare!

Nu am mai postat din octombrie,multa,multa vreme de atunci si schimbari pe masura.
Imi e greu sa imi adun gandurile si sa le astern pe hartie,pe blog,in ultima vreme nu mai am timp nici sa gandesc,sa reflectez asa cum faceam pana sa inceapa vacarmul produs de apropierea "renumitului" examen de bacalaureat.Ma infioara gandul ca intr-o dimineata o sa ma trezesc si trebuie sa ma prezint la proba scrisa la matematica.
In ultima saptamana am fost internata in spital,am avut timp de meditatii,somn si invatat.Nu a fost o experienta placuta,bineinteles,dar mi-am putut aloca mai mult timp pentru odihna,ma simt mai bine acum,in forma:)
Cat despre sufletul meu...e un mare razboi,arme,tancuri,grenade,gaze lacrimogene,gasesti de toate.Nu sunt fericita,asta pot sa afirm,nu ma simt implinita,starea in care ma aflu e nesubstantiala fiintei mele,sunt in cautarea acelui "ceva" care sa imi redea pacea,nu stiu despre ce e vorba,un lucru,o persoana,cert e ca am nevoie de"ceva" care sa ma mobilizeze,sa ma pot focusa,sa imi gasesc linistea sufleteasca.Cel mai tare ma doare faptul ca sunt nehotarata,nu stiu ce vreau,farmacie sau medicina,sa locuiesc singura sau cu o prietena....lista e deschisa in toate domeniile.Am nevoie de o schimbare si nu gasesc momentul propice,nu gasesc acel "ceva" care sa ma determine sa ma schimb.Ma sufoca fiecare minut pierdut fara rost,fiecare secunda pe care o irosesc,nu stiu sa pretuiesc timpul care imi e acordat,nu stiu sa pretuiesc tot ceea ce primesc.Nu sunt frustata,nici complexata,doar ma cert cu mine pentru ceea ce am devenit cu voia mea.
Banalitatea fiecarei zile ma omoara,imi distruge si ultima speranta ca mai pot schimba ceva,par a fi elegiaca,stiu,dar scriu exact ce cred si simt si stiu ca asta e adevarul.Traiesc viata doar la nivel biologic,tind mai sus dar nu fac nimic ca sa ajung acolo,imi propun multe lucruri si nu realizez mai nimic.
AZI-e timpul pentru o schimbare.Nu se va realiza peste noapte dar voi lupta cu orice pret sa fac ce imi propun,din acest moment vreau ca "Dana" sa porneasca pe drumul schimbarii,fiecare clipa sa o pretuiesc si sa fac tot posibilul sa fiu fericita,simt ca merit asta:)
Cam atat pentru acum,sper sa fiti alaturi de mine,fiecare sfat e binevenit:)

Hihihihi

Dor de trecut!

Mmmmm,asta noapte m-am tot trezit,de vreo 5-6 ori,am avut un somn nelinistit dar de fiecare data ma trezeam cu impresia ca sunt in trecut cand totul era bine,cand eram fericiti!Si mai interesant e ca sentimentul asta persista cateva secunde,zambeam i incercam sa adorm din nou apoi imi dadeam seama unde sunt si ca totul tine de trecut!
M-am infiorat azi dimineata dupa ce m-am trezit,ziua traiesc realitatea si noaptea ma intorc in trecut!Daca as putea alege as vrea sa traiesc doar noaptea!Cu toate ca imi e frica de intuneric,sa nu lovesc lucruri,asta se intampla frecvent,am picioarele mereu pline de vanatai!
Cu toate ca....suntem creati ca sa uitam unele lucruri si sa iubim din nou:)
Nu stiu cum sa explic ce am simtit,e 8:52 am,cum ar fi pentru voi 5:oo am!
Mai trag un puisor de somnic:)
Merci Claudiu,ma suporti chiar daca iti scriu toata ziua:))faci si tu o fapta buna:D

Dupa cum spuneam....

O sa postez cat mai des!
Azi incep o cura noua,am tot mancat bine saptamana asta,chiar si prajituri dar nu am pus nici un gram pe mine,tot la 54 sunt!Vreau sa ajung la 48 asa ca de azi incep cura Nicoletei Luciu!Sper sa functioneze.Pot manca supa,fara sare sau condiment,eu am pus si lamaie,sunt moldoveanca,noi mancam bors,cat mai multe legume si putin suc de rosii,facut acasa!Pe langa asta compot de mere fara zahar!
Pana acum sunt in forma,abia astept sa incerc compotul,pare bun dar e inca fierbinte!
Fac si sport!!!!Foarte important!

Hey,i'm back!

Nu am mai postat de mulllllta vreme,stiu,e vina mea,m-au preocupat alte lucruri,hai sa spunem,mai interesante!
Am avut o vacanta frumoasa dar cred ca mai bine v-as povesti cu alta ocazie,starea de spirit din acest moment nu e tocmai cea mai potrivita!
I general sunt bine,ma pregatesc de scoala,ultimul an de liceu,poate ma sperie un pic acest fapt dar in acelasi timp sunt fericita,astept sa merg la facultate apoi sa lucrez,sa am banii mei:D
Am mai slabit vara asta vreo 7 kg,e super pentru mine,tinand cont ca am plecat de pe la 90,am ajuns la 54,whew,a fost cam greau dar merita!O sa va spun si cum am reusit:P
In curand noi postari......

Transplantul de organe!

Avem un proiect de realizat la biologie-optinal despre trasplantul de organe!Pare destul de respingator la prima vedere dar cu cat citesti cu atat vrei sa afli mai multe!
Cred ca stim cu totii ce inseamna un transplant,in ce situatii se face,ce spune legea despre acest lucru,care sunt consecintele,riscurile....etc!
Problema e....esti deacord?
Majoritatea persoanelor pe care le-am intalnit nu sunt!De ce?Pentru a se efectua un transplant e nevoie ca donatorul sa fie in moarte clinica sau moarte cerebrala ceea ce inseamna ca acea persoana inca mai are sanse ca in cateva zile,saptamani,luni,ani sa se trezeasca!
De cand ma stiu mereu mi se spune"speranta moare ultima"!
In prezent,cand nu mi s-a cerut parerea asupra unei astfel de probleme,nu am fost implicata emotional am raspuns afirmativ,as dori ca organele unei persoane dragi sa fie donate alteia care are sanse reale de viata!Asta a fost parerea mea dintotdeauna.Poate ca m-am grabit si nu am analizat problema atat cat ar fi trebuit!
M-am pus in pielea unei persoane care are un caz real!O ruda,mama,tata,fratii,sot,copil....etc care a suferit un accident sau care dintr-un anumit motiv se afla in moarte cerebrala sau clinica de cateva zile!Daca mi-ai pune atunci intrebarea asta cu siguranta as spune nu,cu siguranta!Sa spunem ca ar trece o perioada,cateva luni,as reactiona la fel,chiar si peste cativa ani as spune nu!Categoric!Si de ce?Pentru ca,asa cum am spus"SPERANTA MOARE ULTIMA"Oricine ar astepta stiind ca e posibil ca intr-o zi sa se produca un miracol,chiar daca probabilitatea este de 1%!
Suntem oameni,nu trebuie sa judecam,fiecare gandeste diferit,suntem diferiti prin natura fiintei noastre!
Iubirea mai presus de toate!
Dar.........
Apoi am citit un articol

"Stire:
SUA:un bebelus de opt luni a suferit cu succes un transplant de cinci organe

Un bebelus de opt luni care sufera de o boala gastro-intestinala rara a suferit cu succes un transplant de cinci organe in SUA. Medicii afirma ca micutul este gata pentru urmatoarea etapa: sa invete sa manance, informeaza Associated Press. Elijah Moulton se simte bine dupa ce a primit un ficat, un intestin subtire, un pancreas, un colon si un stomac in cadrul unei interventii chirurgicale de sapte ore efectuate la data de 10 iulie in spitalul pentru copii Morgan Stanley din New York, au declarat medicii sai. Copilul s-a nascut cu atrezie intestinala totala, o malformatie a intregului sistem gastro-intestinal care il impiedica sa manance. Vineri, in cadrul unei conferinte de presa, doctorul Mercedes Martinez a declarat ca bebelusul va fi probabil transferat luni intr-un centru de reeducare, unde, in decurs de sase saptamani, va invata sa manance. Transferul lui a fost amanat cateva zile din cauza dificultatilor pe care le avea in respiratie. Respingerea organelor si infectia sunt principalele complicatii la care este expus copilul timp de sase pana la zece saptamani dupa operatie, a adaugat medicul. Chirurgul sef, doctorul Dominique Jan, a efectuat in 1991 primul transplant intestinal reusit din lume, noteaza sursa citata."
Deaceea alegerea e lucrul cel mai greu pe care il are de facut un om!
Nu stii cum trebuie sa procedezi,cum ar fi corect!Eu....nu stiu ce sa mai cred!Poate daca o sa fiu pusa intr-o situatie ca aceasta(ma rog sa nu se intample)atunci o sa stiu ce trebuie sa aleg!
Alegerea e personala!

Eeeeeeeee?

Ahaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaam!Fara intrebari!

UNTITLED!

Am revenit pe aici!
Stiu ca am neglijat blogul in ultima perioada,scuzele mele!Nici nu aveam de gand sa scriu,rusinica...stiu,dar zilele astea,mmmm,de Craciun,verisorul meu cel drag mi-a atras atentia ca nu imi mai fac treaba cum trebuie pe aici.Eu am luat-o in serios si am decis sa incep sa postez din nou!
Nu am un subiect anume deaceea o sa va mai spun despre mine si ale mele!
Veste proasta,am inceput scoala,veste buna,luam vacanta pe 31!Hihihihihiiiii!
A fost frumos de Craciun si de Anul Nou!Le-am petrecut in familie,ultimul eveniment cu verisorii,aham,super!Da,am baut sampanie,fara alcool,bineinteles!Si nu am pus nici un gram pe mine dupa sarbatori,asta e de bine!
Sunt FERICITA,motive am destule!Mai am trei luni si o sa am 18 ani!Libertate si responsabilitate....cred ca o sa ma impac bine cu amundoua!Am luat 10 in teza la mate,eeeeiiiiiii!!!!!!!!!!Sunt nervoasa ca nu imi deschid astia nici acum abonamentul,nu mi-am platit factura,lenea asta,am asteptat sa incep scoala,sa am un motiv ca sa ajung la CEC!
Mi-am facut abonament la sala de fitness,daaaaaaaaa,ma apuc sa imi fac cativa muschi si sa mai slabesc vreo 5 kg,trebuie sa te adaptezi la societatea in care traiesti!Am o "profa zuzu zuzu" la romana si o noua colega de banca!
Cam atat!
Revin cu lucruri mai serioase!

Viata de indragostit!

Da,m-am indragostit!
Se tot spune ca e atat de bine sa iubesti si sa fii iubit da pentru mine nu e chiar asa!Trebuie sa investesti timp,mult timp.Si mai vine si cate "o pana"in relatie si atunci iti aduci aminte de toate lucrurile mai putin placute petrecute intre voi.Nu vorbesc de o problema reala ci....ai senzatia ca ceva nu merge.Poate cu doua zile in urma erati cei mai fericiti,va iubeati,radeati impreuna,,,,etc si apoi urmeaza o pauza cand nu stii ce sa crezi.Simti ca treci intr-o alta lume,te simti atat de departat de persoana iubita de parca nu ai cunoscut-o niciodata.Asta traiesc eu in clipa de fata.Nu stiu ce sa cred,cum sa reactionez,ce sa spun,cum sa ma port.Ma chinuie problema asta si vreau sa ii gasesc o rezolvare....
Sau,poate e mai bine sa las timpul sa decida ce se va intampla!

Miss Craciunita!

Inca putin si vine Craciunul.....vacanta dar,inainte de toate, balul "MISS CRACIUNITA".Am fost hotarata de la inceput sa nu ma implic.Am atatea pe cap ca nu le pot duce....vicepresedinte in consiliul consultativ ale elevilor,reprezentant ARACIP,fac parte din redactia revistei scolii,am un caz de binefacere,igiena in scoala,avocatul elevilor.........or mai fi da nu imi aduc aminte.Cum spuneam,m-am hotarat sa stau in banca mea.

Vineri dimineata,adormita fiind(ca de fiecare data,pot sa fac orice,orice,numai sa nu ma trezesc de dimineata)la ora de religie ma intreaba Irina"Dana,vrei sa prezinti balul?" Am spus un "da" rapid,fara sa fiu constienta de raspunsul meu.Dupa 30 de secunde ma trezesc,imi dau seama de ce am spus si sar"am spus da?"hi hi hi....faptul era consumat!
Suna palpitant,ca tot ceea ce e nou.Un sentiment nou care ma gadila si nu stiu cum sa reactionez,ma las purtata de val sau ma trezesc?Sunt optimista,trebuie sa ma descurc,sa fiu buna la toate si sa nu neglijez niciuna!

PS:abia astept sa imi cumpar rochia si sa fiu pe scena...

A Game,here we say"leapsa",in English i have no idea!

1. Where is your cell phone? On the table or in my bag.
2.Where is your sighnificant other?At work,home.
3.Your hair colour?Brown.
4.Your mother?In the bathroom.
5.Your father?I don't know...zuzu zuzu.
6.Your favorite thing?hmmmm,school,one of my friends.
7.Your dream last night?Jesus,no idea.
8.Your dream/goal?School+house+car.
9.The room you're in?Bedroom.
10.Your hobby?Running,reading,biking...etc.
11.Your fear?getting health insurance:D.
12.Where do you want to be in 6 years?In Bucharest or Paris or Roma or Londra...somewhere.
13.Where were you last night?Sleeping,of course!
14.What you're not.Able to be cheated.
15.One of your wish-list items?Phone
16.Where you grew-up?Galati,Romania with grampa...yeeeeeeeeeeeeeesssssssssss!
17.The last thing you ate?Apple.
18.What are you wearing.Pijamas.
19.Your TV?Hmmm,Samsung...
20.Your pet?One of my kittens.
21.Your computer?Hp,not so nice now,it was few months ago.I want a new one.
22.Your mood?Calm,a little sad,tired.
23.Missing someone?I can say yes!
24.Your car?I don't have one.
25.Something you're not wearing?......Like..?
26.Your favorite store?I think....Kaufland,Metro,Practiker....and i do not have a favorite store.
27.Your summer?Wooooo,Beach,France,mountains.
28.Love someone?Of course,my parents,my friends,my cats(hi hi hi).
29.Your favorite color?Blue.
30.When is the last time you laughed?Few minutes ago when i received this game.
31.Last time you cried?Last week,at school when i sow a documentary about abortion.

Mami,vreau sa-ti vad chipul!

"Hello tuturor,am numai 19 saptamani si deja stiu sa sug degetelul.E atat de bine in burtica mamei,simt ca ma iubeste,seara chiar vorbeste cu mine si deja am un nume.Cel mai mult as vrea sa ii vad chipul si sa ii multumesc ca mi-a oferit posibilitatea sa traiesc si dragostea sa."

Azi ma tot gandeam ce sa scriu pe blog si in acelasi timp imi spuneam sa scriu despre lucruri frumoase,fara melancolie si tristete.Dar,am vazut un filmulet care m-a emotionat pana la lacrimi.....avortul.O sa incerc sa nu ma implic atat de mult emotional si sa scriu un articol detasat....pe cat posibil.

In primul rand sa vorbim despre fat si parinti.De multe ori avem inclinatia sa vorbim doar despre mama,de ce sunt exclusi barbatii?Doar pentru simplu fapt ca nu poarta sarcina?Responsabilitatea este aceaiasi pentru amundoi.

Sa ne imaginam o situatie....

Ai 18 ani,esti la liceu,o viata intreaga inainte,ai fost violata si ramai insarcinata.

Stii ca in joc e realizarea vietii tale si suflarea de viata a copilului tau.Ce faci?Care dintre acestea atarna mai mult,care e mai importanta?

Poate sunt situatii in viata de care nici nu vrei sa auzi sau care iti provoaca fiorii numai cand auzi discutandu-se despre acel lucru.

Cat despre barbati,m-am saturat de atitudinea de "peirde-vara"pe care o adopta sau,mai degraba,indiferenta.Nu generalizez,poate sunt si exceptii,foarte putine insa.

Fatul......

Pentru mine e deja un bebelus.

Pana la 10 saptamani este numit embrion dupa care incepe sa se distinga conturul unui bebelus.

Spre sfarsitul primului trimestru de sarcina....are aproape toate organele definitivate.La inceput are pielea rosie-transparenta si arata ca un mic extraterestru.

De ce recurg femeile la avort?Eu cred ca e vorba de un singur lucru:"responsabilitatea".Ne e frica sau,pur si simplu,nu vrem sa avem o indatorire in plus.Nu stiu care e sentimentul pe care il are o mama atunci cand e insarcinata,nu stiu care e sentimentul care il are o mama fata de copil ceea ce stiu e ca ma trec fiorii gandindu-ma la momentele in care voi fi(daca voi fi)mamica.Si nu e teama,este bucurie,ne simtim mai speciale decat toti ceilalti.Nu as vrea sa discut despre chinurile prin care trece copilul la un avort ci,doar sa spun ca,pruncul isi striga mama si cere ajutor chiar daca vocea lui nu ajunge pana la urechile ei.Eu sper sa ajunga la suflet....

Si sa inchei articolul pe un ton vesel si amuzant postez aceasta poza...

"Piciorusele mele sunt cat degetul tau cel mic,manuta mea e cat jumatatea degetului tau dar tu poti sa imi dai sansa de a creste la fel ca tine."

Hi hi hi hi hi,asta mi se intampla cand nu am ce face!Ma apuc sa imi fac si sa fac poze....

Acum,ca a inceput scoala,mai greu imi gasesc timp liber....

Ma pregateam de un party imaginar=)).